Oare de ce?

Desi la prima vedere,pare o intrebare relativa simpla, totusi raspunsurile par destul de complicate. Iata si de ce:

In primul rand de multe ori m-am intrebat:”Oare de ce este asa de greu ca in societatea noastra,  noi , persoanele cu nevoi speciale , sa fim considerate egale in drepturi cu celelelate categorii sociale?”

Apoi ,”Oare de ce ne este asa de greu sa putem fi integrati  in  societate?”

„Ma intreb, sa fie oare din vina noastra? Oare noi, chiar  nu putem sa oferim nimic societatii in care traim?” Eu spun ca putem sa oferim multe lucruri : si in primul rand  O LECTIE DE VIATA !

Si asta pentru ca, desi am trecut prin multe greutati, am demonstrat ca  in fiecare dintre noi exista dorinta de a trai, de a se adapta, bucuria de a munci, vointa de a face ceva concret si de a fi util, puterea de a suporta rautatile si privirile multora din jurul nostru. Ca fiecare om, avem si defecte, dar si calitati extraordinare , printre care as dori sa mentionez: corectitudine, rabdarea, arta de a vorbi frumos cu oamenii, talentul de a invata cat mai multe lucruri noi, de a fi loiali, de a fi punctuali, intr-un cuvant calitatea de a fi OM.Si aceste calitati, care ,din pacate  in ultima vreme din ce in ce mai multor persoane sanatoase si fara probleme , le lipsesc , nu fac altceva decat sa ne ajute sa ne putem integra in societate si de a lasa  loc de buna ziua, pe oriunde am trece.

„Oare de ce nu ne sunt respectate drepturile din Legea 448/2006, pornind de la problemele legate de accesibilitate, invatamant, etc?”

”Oare de ce nu putem sa fim prezenti  si noi  in viata  culturala spre exemplu in diferite manifestari , cat si  pe scena politica, unde sa fim consultati  atunci cand se elaboreaza o lege pentru persoanele cu nevoi speciale?  “

“Oare de ce nu putem sa avem un reprezentant adevarat in consiliul local, judetean si chiar in Parlmentul Romaniei, o persoana care ne cunoaste cel mai bine problemele ?”

“Oare de ce nu se face o diferenta clara dintre dizabilitate si invaliditate? De ce suntem pusi pe drumuri in fiecare an dupa rovinieta, la comisie de expertiza si asa mai departe…

“Oare de ce cred unii ca ne este suficient o indemnizatie lunara de 297 RON? Oare se poate trai din ea?”

“Oare de ce nu se face trimestrial o masa rotunda cu autoritatile competente si NOI? Sa putem dezbate problemele noastre, sa gasim impreuna solutii de rezolvare practice, nu doar sa ramana uitate pe hartie?”

Cu cele prezentate mai sus am incercat sa arat de ce intrebarea”OARE DE CE?”pare a fi asa complicata si poate ca am dat din nou o tema de gandit politicienilor, guvernantilor, parlamentarilor, celor care zic ca ne reprezinta, sa demonstreze nu numai prin vorbe, ci si prin fapte, ca ne sunt alaturi , si ca atunci canf fac legi corecte , sa nu lase loc de interpretari si mai ales sa nu permita  discriminari de nici un fel…

„Cu suflet daca vrei, poti si in scaun cu rotile”!